Ce este oare Evanghelia?

Este plăcut să vezi că aveţi timp să cercetaţi comunicarea Bibliei. Se prea poate că sunteţi precauţi în privinţa religiei. Ducîndu-vă la biserică, executînd ritualuri, respectînd tradiţiile. Şi noi am fi de acord cu Dumneavoastră. Biblia învaţă că Dumnezeu trăieşte în inima fiecărui om, ar fi acela băbat sau femeie care aud cuvintele Lui. La botez, scufundîndu-ne în apă şi mîncînd pîinea în fiecare zi noi reamintim despre Isus. Şi aici apar două gînduri principale.

Se prea poate că sunteţi un om ordinar, care crede în Dumnezeu, în viaţa, dar nu doreşte să pătrundă mai adînc. Acuma, posibil, este adevărul pentru mulţi din voi care aţi citit această filă de publicitate, veniţi la noi la o prelegere de Biblie, unde vom discuta în această privinţă. Excelent dacă vom crede că Dumnezeu este, da, cu siguranţă El există. Dar există atît de multă aşteptare, care va fi aflată cînd vom studia cuvîntul Lui, Biblia, noi putem să-L cunoaştem şi să facum parte din planul Lui etern. Această carte a fost scrisă de Duhul Lui, pentru a acţiona asupra oamenilor care au scris-o, însă acestra nu sunt numai cuvinte simple care sunt scrise în oricare altă carte. Iată de ce Biblia trebuie studiată.

Sau, posibil, credeţi că cunoaşteţi toate acestra. Aţi aruncat o privire la Biblie, aţi înţeles-o. Dar dacă sunteţi cinstit, ceva lipseşte. Există acel gol care se mai simte, este frica în privinţa viitorului, insuficienţa siguranţei privind soarta noastră finală, ezitarea care aseamănă cînelui negru care urmăreşte majoritatea bărbaţilor şi femeilor pînă la mormînt. Şi adresîndu-ne Dumneavoastră vă vom spune: Mai faceţi o încercare. Posibil, interpretările oamenilor se încurcau cu perceperea Dumneavoastră a Bibliei. Întoarceţi-vă la textul nemijlocit al Bibliei.

Sau posibil, vedeţi Creştinismul ca „o altă aventură intelectuală”, alt hobby, altă imaginare, alt oraş în drum – care oricum duce spre mormînt. Viaţa este foarte scurţă, de aceea bucuraţi-vă de ea. Însă odată moartea vă va bate la uşă. Vă rugăm, pentru beneficiul Dumneavoastră, economisiţi cîteva minute din viaţa Dumneavoastră, ca măcar să cercetaţi despre ce se vorbeşte aici.

Astfel eu pot să adresez întrebarea, Ce este oare Evanghelia?

Vă rog, deschideţi Noul Testament după Matei 1:1. Această este începutul explicaţiei lui Matei a Evangheliei. Noi citim:

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam.

Nu este chiar aceea ce am aştepta. El spune, că Isus etse urmaşul lui David şi Avraam. Şi acest lucru este, pentru Matei, începutul Evangheliei. Pavel vedea aceiaşi cale. Uitaţi-vă la Epistola către Galateni 3:8:

Scriptura, de asemenea, fiindcă prevedea că Dumnezeu va socoti neprihrănite pe Neamuri, prin credinţă, a vestit mai dinainte lui Avraam această veste bună: „Toate neamurile vor fi binecuvîntate în tine.”

Astfel, Evanghelia este aceea ce a fost promis lui Avraam. Este aceea despre ce spunea Pavel. Astfel, dacă putem înţelege ce Dumnezeu i-a promis lui Avraam, putem înţelege cum este Evanghelia. Ne vom întoarce la Vechiul Testament şi vom vedea ce a spus Dumnezeu lui Avraam. Vom deschide Geneza, prima carte a Bibliei, Geneza 17:18

Şi iţi voi da ţie, şi săminţei tale după tine, şi iţi voi da tot pămîntul din Canaan, pentru stăpînirea veşnică; şi Eu voi fi Dumnezeul lor.

Astfel lui Avraam i-au spus că el şi copii lui mereu vor trăi pe acest pămînt. Astfel, viaţa veşnică este ideea descrisă în Vechiul Testament. Cum putea să fie? Adresaţi-vă la Geneza 22:17, 18:

Te voi binecuvînta foarte mult şi-ţi voi înmulti foarte mult săminţa, şi anume: ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării; şi urmaşii tăi vor stăpîni peste cetăţile vrăjmaşilor lor; toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în săminţa ta, pentru că ai ascultat de porunca mea.

Avraam urma să aibă un fiu care va fi sursa binecuvîntării pentru lumea întreagă. Acuma metoda înţelegerii Bibliei constă în faptul de a vedea cum însăşi Biblia indică şi ne dă explicaţii. Aceste cuvinte care numai ce le-am citit s-au indicat în Faptele 3:25, 26. Ne vom întoarce acolo şi vom găsi interpretarea.

Voi sunteţi fiii prorocilor şi ai legămîntului, pe care l-a făcut Dumnezeu cu părinţii noştri, cînd a zis lui Avraam: „Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în săminţa ta.” Dumnezeu, după ce a ridicat pe Fiul Său Isus, L-a trimis mai întîi vouă, ca să vă binecuvînteze, întorcînd pe fiecare din voi de la fărădelegile sale.

Deci, cine este săminţa lui Avraam? Isus. Şi care este binecuvîntarea care El ar permite pentru toţi oamenii lumii? Binecuvîntarea, iertarea păcatelor şi mîntuirea. Vom merge mai departe. Către Galateni 3:16:

Acum, făgăduinţele au fost făcute lui Avraam şi săminţei lui. Nu zice: „Şi săminţelor” (ca şi cum ar fi vorba de mai multe), ci ca şi cum ar fi vorba numai di una „Şi săminţei tale”, adică Hristos.

Deci, din săminţa lui Avraam a fost numai un om, în exclusivitate, Isus. Însă cum acest om putea să devină mai mulţi ca stelele cerului? Vom citi către Galateni 3:27-29:

Toţi, cari aţi fost botezaţi pentru Hristos, v-aţi îmbrăcat cu Hristos. Nu mai este nici Iudeu, nici Grec; nu mai este nici rob nici slobod; nu mai este nici parte bărbătească, nici parte femeiască, fiindcă toţi sunteţi una în Hristos Isus. Şi dacă sunteţi al lui Hristos, sunteţi „săminţa” lui Avraam, moştenitori prin făgăduinţă.

Este aceea pentru ce trebuie să ne botezăm, dacă dorim să fim mîntuiţi! Pavel a spus că nădejdea lui a fost „nădejdea lui Israel” (Faptele 28:20). Fiindcă el s-a întîlnit cu moartea, şi nădejdea lui a fost nădejdea lui Israel. Cum atunci este botezul? Noul Testament este scris în limba greacă, şi traducerea cuvîntului „botez” într-adevăr înseamnă scufundarea în apă. El era folosit pentru descrierea scufundării vasului, sau a unei părţi de materie, vopsită dintr-o culoare în altă. Priviţi după Matei 3:13-16:

Atunci a venit Isus din Galilea la Iordan, la Ioan, ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. „Eu”, zicea el, „am trebuinţă să fiu botezat de Tine, şi Tu vii la mine?” Drept răspuns, Isus i-a zis: „Lasă-Mă acum, căci aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.” Atunci Ioan L-a lăsat. De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis, şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorîndu-Se în chip de porumbel şi venind peste El.

Anume din această cauză totul a fost înfăptuit în rîu. Şi dacă El s-a botezat, şi noi trebuie să facem la fel. Această scufundare şi ridicare arată moartea şi reînvierea lui Isus, şi că am decis să facem moartea şi reînvierea Lui a noastre proprii. De aceea trebuie să fie scufundare, fierbinte, cu stropi. Citiţi către Romani 6:3-5:

Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui? Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru că, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.

Iată de ce ne adresăm la Dumneavoastră să vă botezaţi – ce devine scopul Dumneavoastră în viaţa, de a accepta pe Isus Hristos! Botezîndune în Isus, noi devenim o parte din El, şi de aceea făgăduinţele ni se adresează nouă. De aceea cînd se va întoarce, vom fi reînviaţi, evaluaţi şi dacă trăiam sincer în acord cu cuvîntul lui Dumnezeu, vom primi viaţa veşnică, pe care El o are acum. Atunci vom trăi pentru o veşnicie în Împărăţia Domnului aici pe pămînt. Dacă credeţi în acest lucru, viaţa are un sens nou. Luînd în consideraţie problemele materiale pe care le avem, vom întelege că ele sunt temporare, şi cînd Hristos se va întoarce, El ne va da viaţa nouă şi veşnică. Este aceea de ce în Biblie şi în Hristos este SPERANŢA reală. Speranţa în viitor este atît de mare, că probleme noastre existente nu par a fi atît de mari. Dar cum poate fi ca acest om Isus ne poate salva? El a fost reprezentantul nostru, şi iată de ce noi trebuie să ne botezăm în moartea Lui şi reînviere; deoarece El a fost asemenea nouă.

Observaţi, că în trecere, diavol nu este un animal şi nici un dragon. Se foloseşte ca o personificare a păcatului „Fiindcă plata păcutului este moartea” (Romani 6:23), dar aici citim că „diavolul” „are puterea morţii”. Noi ducem luptă contra caracterelor noştri, nu contra ceva invizibil din exterior. Versetul 14 spune acelaşi lucru de cîteva ori – El, nemijlocit, analogic a participat, avea acelaşi caracter ca şi noi. Totuşi majoritatea grupelor „creştine” învaţă că sunt trei Zei în troiţă, unul din care a fost Isus. Însă nu este aceea ce spune Biblia. Şi în conformitate cu Evrei, este foarte important să primim înţelegerea noastră corectă a lui Isus. El avea caracter asemănător. Autorul evidenţiază asta de 4 ori! Şi cum am fost noi ispitiţi? Conform caracterului nostru omenesc. Să ne adresăm la Epistola lui Iacov 1:13-15:

Nimeni, cînd este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu”. Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni. Şi fiecare este ispitit, cînd este atras de pofta lui însuşi şi momit. Apoi poftă, cînd a zămăslit, dă naştere păcatului; şi păcatul odată făptuit, aduce moartea.

Acesta înseamnă că Isus avea caracterul nostru omenesc. Dumnezeu nu poate fi ispitit, însă Isus a fost ispitit, se spune la Evrei. Adică Isus nu a fost Dumnezeu Nemijlocit. El a fost om, Fiul lui Dumnezeu prin naştere, urmaşul lui David şi Avraam şi a Mariei. Analogic, Dumnezeu nu poate fi născut; însă Isus a fost născut. Dumnezeu nu poate muri; dar Isus a murit. Noi nu putem vedea pe Dumnezeu; dar oamenii L-au văzut pe Isus. Isus, de asemenea, nu a existat înaintea naşterii Lui. El a fost fiul lui Dumnezeu şi a Mariei. Citiţi Luca 1:31-35:

„Şi iată că vei rămînea însărcinaţă, şi vei naşte un fiu, căruia îi vei pune numele Isus. El va fi mare, şi va fi chemat Fiul Celui Prea Înalt; şi Domnul Dumnezeu îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David. Va împărăţi peste casa lui Iacov în veci, şi Împărăţia Lui nu va avea sfîrşit.” Maria a zis îngerului: „Cum se va face lucrul acesta, fiindcă en nu ştiu de bărbat?” Îngerul i-a răspuns: „Duhul Sfînt se va pogorî peste tine, şi puterea Celui Prea Înalt te va umbri. De aceea Sfîntul care Se va naşte din tine, va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.”

Observaţi, Maria a fost o femeie obişnuită. Isus a fost urmaşul lui Avraam şi David, şi putea să se întîmple, deoarece mama Lui a fost urmaşa lor. Dacă, după cum învaţă Biblia, Isus a fost Fiul lui Dumnezeu şi de asemenea „fiul omului”, urmaşul lui Avraam şi David, este evident că Maria a fost o femeie obişnuită. Deci, acestea – totul sau nimic – sunt sistemul credinţei adevărate, sau sistemul credinţei incorecte. Este important să credem lucrului corect, deoarece doctrina atinge viaţa noastră. Citiţi Evrei 4:15, 16:

Căci n-avem un Mare preot, care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să găsim har, pentru ca să fim ajutaţi la vreme de nevoie.

Deoarece Isus avea caracterul nostru, noi putem să ne rugăm cu încredere prin El liu Dumnezeu. Noi nu avem nevoie de preotul omenesc, clădirea bisericii sau pastor pentru ca rugămintele noastre să fie primite.

Deci, voi generaliza lucrurile despre care am vorbit:

1. Este numai un singur Dumnezeu, şi nu „troiţa”.

2. Isus este Fiul lui Dumnezeu, nu Nemijlocit Dumnezeu; El nu a existat înaintea de a fi născut. El a avut toate ispitele noastre şi experienţa omenească, însă niciodată n-a păcătuit. El a dat viaţa Lui pentru noi în moartea dureroasă, dar fiindcă El niciodată n-a păcătuit, Dumnezeu L-a înviat din morţi.

3. Prin botez în Hristos prin intermediul scufundării în apă a omului matur, noi împărtăşim moartea Lui şi reînvierea.

4. Astfel, cînd Isus va reveni, noi vom fi reînviaţi, evaluaţi şi vom primi viaţa veşnică în Împărăţia Lui, care va fi fondată aici, pe acest pămînt. Această Împărăţie va fi asemenea lumii care a fost în grădina Paradisului, cînd Dumnezeu crea omul, şi mai bine. Toate problemele care există în timpul din faţă pe pămînt – războaiele, foametea, tristeţea, chiar şi moartea nemijlocit – vor fi terminate pentru veşnicie.

5. După moarte noi nu conştiintizăm nimic, „iad” înseamnă numai „mormînt”.

6. Sufletul nu este nemurutor; noi suntem făcuţi din praf şi ne vom întoarce în praf. Duhul este puterea vieţii în noi, pe care Dumnezeu o ia înapoi, cînd noi murim. Noi nu continuăm să existăm după moarte.

7. „Satana” este simbolul dorinţelor rele în interiorul nostru, cu care noi trebuie să luptăm; aceasta nu este denumirea dragonului sau a monstrului care există. Dumnezeu pentru 100% este atotputernic; El nu împartă puterea lui cu „satană”. Toate problemele noastre vin de la Dumnezeu, nu de la satană, şi de aceea este scopul pozitiv spiritual către acestea.

8. Citind nemijlocit pentru noi Biblia, putem afla calea adevărată spre Dumnezeu.

Mă adresez Dumneavoastră, să studiaţi aceste lucruri, şi nu-mi dau odihnă, pînă Dumneavoastră n-aţi venit ca în sfîrşit să cunoaşteţi Evanghelia adevărată. Eu sper, că veţi studia cursul nostru liber de studiere a Bibliei; şi veţi pune scopul independent să vă botezaţi odată, scufundîndu-vă în apă. Atunci cu siguranţă veţi avea speranţa către viaţa veşnică. Este bine că nu ne putem imagina viaţa veşnică. Eu pot numai să vă propun să vă imaginaţi o linie lungă-lungă, fără sfîrşit; şi noi în viaţa asta suntem numai la cîteva milimetri la începutul ei. Este într-adevăr speranţa noastră să ne botezăm în Isus şi să trăim în El. Eu vă implor, să luaţi totul în serios, şi nu mă adresez ca privind ceva religios, ci ca ceva obişnuit.

Attachments
	• gosrom.pdf (69753 bytes)